Lasă un comentariu

În intuneric, dintr-o dată (pasul 1)

Source: În intuneric, dintr-o dată (pasul 1)

Lasă un comentariu

Inversarea valorilor

Ne adunaserăm în fața ecranului cu fix 5 minute înainte să înceapă, toți 4 loviți de aceeași boală, frați al aceleiași suferințe. Zbârnâiam în tempo-ul comentatorilor englezi citind echipele de start și tăceam zâmbind isteț cu gândul galopând între alte și momente de glorie diavolești.

După nici două ore, jucam șeptică la dublu cu ochii pustiiți de nimicul pe care-l văzusem. De fapt nu văzusem niciodată atât nimic, dar asta nu ne împiedicase din a crede sistematic că imediat se va întâmpla tot. Se întâmplă ca o inflație cruntă a cuvintelor atunci când pierzi exact în momentul în care este decisiv să nu: ai tot atâtea ca mai devreme, dar nu mai valorează aproape nimic, așa că mai bine faci focul cu ele. Am luat-o și la cărți ca hoții de cai, c-așa-i în tenis.

Nu după mult timp, am rămas 3, în aceeași convalescență. Ni se făcuse foame în ciuda chimioterapiei pe care ne-o administrase meciul și era trecut de 12.

„Ah! Păi s-a făcut 1 mai! Nu poți să faci comandă de pizza pe 1 mai, cine-a mai auzit de așa grozăvie?..” Și-am plecat ușurel să facem ce trebuia făcut.

Pe drum, la o scară din cartier, sub un bec chior, câțiva pierdevară în șlapi spărgeau semințe la lumina unui casetofon cu baterii. Din el răsuna (surpriză!!!) un soul-funk-jazz ceva, oricum ceva ce trebuie mestecat bine înainte sa ai pretenția să-l digeri. Așa că noi (drumeții) am dat din cap admirativo-nedumerit, am schimbat 3 vorbe și-o glumă despre plăcuta surpriză și-am mers mai departe.

O noapte bună pentru vânatoare, de altfel.

Apropiindu-ne de punctul străjuit de șlăparii de mai devreme, am ciulit ușor urechile. Pusesem pariu între timp, în ignoranța noastră, că de fapt chestiunea care se auzea era la radio, rătăcită, astfel că ei n-au decât maxim meritul răbdării. Între timp, muzica se mai domolise, lăsând loc unei discuții aprinse. Citez din memorie:

„Cum, bă, să fie pi trei virgulă paișpe? Păi nu e trei virgulă paișpe și-atât, fix. Păi nu-ți dai seama că dacă pi era exact, nu mai ieșea nici un calcul de-ăla la fel?”

Și-atunci m-a lovit. Noi, tinerele speranțe, chipurile intelectualii cu gânduri de preamărire, ne adunaserăm la meci, bere, mici și șeptică. În timpul ăsta blamații sorții se întrunesc să-l dezbată pe Pi, cu jazz în surdină.

Așa că vă întreb umil.. eu cu cine votez?

1 comentariu

Insomnie cu vise

„Doar n-o sa mor acum” se gândea, „ar fi stupid. Nici măcar stupid, doar jenant. Nu se moare din asta. Cine a mai auzit să mori de inimă la 23 ani, stând degeaba? Ar fi o dramă populară, m-ar da la ziar și toți pensionarii m-ar compătimi că aveam toată viața în față, ar discuta când se întâlnesc la dus gunoiul și și-ar lua fețele sobre în timp ce ar scutura din cap mimând refuzul de a își imagina prin ce trec ai mei. Ar zice că nici nu vor sa se gândească și totuși ar descrie în detaliu perfect acest film sepia al durerii pierderii fără noimă a odraslei. Așa sunt românii care n-au ce face, se contrazic singuri tot timpul.”

Și cu toate astea, așa cum stătea lungit, pe întuneric, foindu-se ca o râmă buimacă pe țărână tare, uscată, palpitațiile mai că îl luau la palme. Nu mai incape vorbă că erau adevarate. Când se gandea la ce-o face de fapt inima lui, de o simte așa, își amintea de zbuciumul scurt al mușchilor calului bunicilor vânat de muște. Ca un mic cutremur pe o pajiște cu troscot bălan.
„Ce dracu o fi asta? Vreau doar sa dorm.. Să mă liniștesc și să dorm.”


Măcar dacă s-ar fi întâmplat ceva tulburător azi. Ar fi fost de înțeles dacă un gând nu-i dădea pace, dacă o întrebare nu-și găsea răspuns. Dar nu. El nu se gândea la nimic și totuși fierbea, ofta, tremura. Se simțea o coajă foarte grea cu miezul în imponderabilitate; o mișcare greșită și s-ar fisura lăsând să se disipe o brumă de heliu spiritual.
Atunci isi aduse aminte ca nu era prima oara cand un vid îi neliniștea nopțile. Ciudat cum ies la lumină acești pui de crocodil din ou, după ani de hibernare în cele mai adânci cotloane ale memoriei.
Era prin gimnaziu când observase că îi e din ce în ce mai greu sa adoarmă. Nici atunci nu știa cum anume a început. Se pomenise dintr-o dată parcă luându-și prevederi speciale când se pregatea de culcare. Închidea temeinic fereastra, își pregătea de citit ceva care nu-i plăcea foarte mult, derula caseta cu Rod Steward, și întotdeauna încerca să se gândească la ceva frumos. Degeaba. Invariabil, la ceva timp după ce ai lui se culcau și liniștea finală se întindea peste casă, intra în panică. De ce nu dormea încă? Erau deja ore bune de când stătea așa, așteptând să îi scadă turația gândurilor, făcea exerciții de expirație și căuta poziția în care putea să își relaxeze fiecare mușchi, cât de mic. „Mă mănâncă dinăuntru un pickhammer care nici nu știu ce vrea de la mine.” Se enerva pe el, își găsea vini și explicații pentru de ce mâine la școală o să fie chior. Pâna la urmă din toți nervii aștia ieșea descurajarea din nou, ceda și mergea bâjbâind în dormitorul alor lui. Taică-su sforăia de cădea tencuiala de pe pereți. Era un miracol cum se găsiseră ai lui, maică-sa dormea de se puteau tăia lemne pe ea. Îi trezea atunci, era alarmat că nu poate dormi si cum n-avea răspuns, îi trebuia chiar atunci. Se tot repeta episodul ăsta, în care îi trezea pe ai lui noaptea să îi intrebe ce e cu el. De data asta taică-su avea mai puțină răbdare.
„Dar ce se întâmplă cu tine?” tună bătrânul curmându-și scurt sforăiala. „Ai probleme la școală sau cu cineva? E ceva ce ai pe suflet?.. Ești îndrăgostit?”

Această ultimă întrebare sună cu totul altfel, de parcă fusese liniște până atunci. Nu-i răspunse seniorului, începea deja să îi pară rău ca e a nu știu câta oară când l-a trezit și se urni ușor spre camera lui.

„Poate că asta e. Poate că sunt îndrăgostit. Tot n-am fost niciodată până acum..”

Până să ajungă în pat era deja sigur. „Daa, sigur asta e.” Trase plapuma peste, se relaxă din tot corpul și simți cum s-a înmuiat, cum s-a calmat totul.

„Acum.. întrebarea e.. de cine?”

Lasă un comentariu

Cu văzduhul în piept

http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=lasZUt0lA_M#t=326s

Mamă, am crescut, îmi place soarele, natura,
…La mike deschid sufletul, la verde gura.

Și uite, Caut, Găsesc, Încerc, Încep, Cresc, Greșesc, Reîncep,
Compun, Cânt, Cumpar, Vând, Dau, Iau, Sper, Cred,
Scriu, Repet, Comunic, Împac, Tastez, Ridic, Apăs,
Modulez,
Întorc, Scot, Bag, Innebunesc, Dansez,
Astea sunt chestii cu care trăiesc,
Iubesc, îmi place să traiesc cu ele,
Zi-mi ce-ți place ție-n drumul tău spre stele.